Imaginea construită în jurul studentului tip de la filosofie a luat numeroase chipuri în decursul anilor, în pofida faptului că, esențial, acesta nu a fost niciodată altceva sau altcineva, ci a rămas mereu constant, fidel formației sale. În perioada interbelică cunoscătorii de filosofie erau apreciați pentru erudiția, spiritul analitic, capacitatea de a se adapta foarte ușor în aproape orice sferă profesională, deschiderea către ideile noi, abilitatea de a combate prejudecățile. Comunismul, cu toate că a recunoscut aceleași merite ale formației de filosof, a întrevăzut în această putere spirituală o armă îndreptată împotriva luptei de clasă. Din acest motiv, perioada comunistă poartă vina de a fi arestat(vezi închisorile politice) gândirea filosofică și, din păcate, gândirea în general. În acest fel, cultura și implicit filosofia a ajuns să fie tratată cu indiferență de către oameni, aceștia fiind profund ancorați în lumea viitorului imediat, a beneficiilor imediate, dar mai ales în lumea exclusiv materială, privată de cultură. Filosofia este înțeleasă astăzi drept, mai mult decât un studiu oarecare, un studiu inutil, ineficient și deci indezirabil. Există o serie de clișee atașate filosofiei atât ca disciplină, dar și ca o potențială pregătire pentru un viitor om de carieră. În măsura în care îmi este cu putință acest lucru, voi încerca să demonstrez de ce sunt aceste clișee neîntemeiate și care este reala importanță a studierii filosofiei în universități.
Filosofia este mai puțin importantă decât disciplinele cu profil real
Puțini oameni știu că atât filosofia cât și matematica își datorează existența unuia și aceluiași gânditor antic, Thales din Milet. Antichitatea, în genere, este presărată cu mari gânditori care împărtășeau un interes simultan pentru domenii încă neconturate atunci, dar care aveau să se constituie în ceea ce astăzi numim filosofie, matematică, fizică, astronomie, biologie. Filosofia este știința sau arta care se ocupă cu cercetarea cauzelor și principiilor a tot ceea ce este/există. Nimic din ceea ce are ființă, fie materială, fie spirituală, nu iese din aria de interes a contemplației filosofice, nici corpusul de științe realiste și nici acela al științelor umaniste. Ca dovadă a acestui fapt, filosofia științei întâlnește o perioadă de expansiune în momentul de față. Fizica cuantică se bucură de o sporită atenție din partea filosofilor actuali ai științei. Dealtfel, în ceea ce privește relația dintre relativismul lui Einstein și mecanica cuantică, s-a spus că viziunea unificatoare nu îi va aparține unui fizician, ci unui filosof. În același timp, NASA oferă burse de cercetare celor pasionați de filosofie. Deasemenea este de amintit faptul că marile descoperiri din fizică și din matematică au fost posibile datorită unor oameni care aveau deschideri foarte largi către filosofie, pentru că însăși discuția despre principiile simplificatoare și în ultimă instanță, prime ale unei științe, este una pur filosofică. Nu există o ruptură între științele realiste și filosofie, ci, dimpotrivă, o legătură foarte strânsă la nivelul abstract al cauzelor și principiilor ultime sau prime.
Filosofia nu este o disciplină riguroasă
Aminteam anterior faptul că cercetarea cauzelor și principiilor prime este acțiunea cu care se îndeletnicește filosofia. Constatarea aceasta este succedată de aceea că domeniul cauzelor și principiilor prime este unul prin excelență abstract. Prin urmare universul filosofiei este un univers arid și în mod special acela dominat de filosofii moderni. Tehnica de cercetare a filosofiei este una foarte riguroasă și înțesată de logică. Dealtfel, pentru ca un filosof să se bucure de o reală notorietate în domeniu, trebuie să întemeieze un sistem filosofic, cu alte cuvinte să încerce a reda o imagine generală şi unitară a lumii în totalitatea sa, respectiv a raportului omului cu lumea şi cu sine însuşi, raport luat şi el în generalitatea lui maximă. Pentru o mostră de ”știință riguroasă” deschideți oricare dintre cărțile lui Aristotel, Hegel, Heiddeger, Kant. Textul în sine este mult mai grăitor decât încercarea mea de a exemplifica acestă caracteristică.
Facultatea de Filosofie pregătește viitori filosofi, profesori de filosofie sau scriitori
Întrebarea adresată cel mai des studenților de la Filosofie(mult mai des decât aceștia se obosesc să își amintească) este: ”Ce faci după ce termini facultatea?”, iar răspunsul pe care fiecare persoană care pune această întrebare, îl prefigurează, afișând o curiozitate retorică mai degrabă, este, fie că vei ajunge să predai , fie că ”te faci” filosof, fie scriitor și, într-adevăr, nu este exclus ca una dintre aceste variante să se materializeze. Cu toate acestea, cei ce aleg drumul filosofiei problematizează într-un mod diferit, iar întrebările care stau la baza viitoarelor lor alegeri introduc premise diferite. Studentul de la Filosofie nu face o analiza a pieței pentru a identifica viitoare sau actuale ramuri cu deficit de angajați sau cu venituri exorbitante, întrucât aceste coordonate sunt instabile. O soluție ce asigură stabilitatea unei investiții pe termen lung într-o posibilă viitoare profesie, constă în identificarea unor abilități pe care persoana în cauză deja le are și căutarea unei facultăți care să îi asigure dezvoltarea acestor competențe pentru a ajunge să fie puse cât mai bine în slujba unor idealuri personale. În timp, calitatea își descoperă valoarea, iar profitul apare ca o consecință benefică a investiției în calitate. A gândi profitul ca un scop poate fi un mod periculos de planificare a viitorului, chiar în coordonate financiare. În acest sens trebuie analizate deschiderile pe care le oferă facultățile de Filosofie. Dar care sunt, în final, aceste deschideri? Ei bine, filosofia antrenează gândirea, este un exercițiu permanent de disciplină a minții, de abstractizare, conceptualizare, iar forma de diseminare a rezultatelor gândirii este, evident, dialogul sau scrisul. Rezultatul acestui efort se concretizează în abilitatea de a fi foarte analitic, de a genera idei clare și inovative, de a problematiza în așa fel încât punctul de plecare în identificarea unor soluții să fie unul mai avansat, discursivitate, abilități de oratorie și retorică etc. Materiile studiate în cadrul facultăților de Filosofie sunt foarte variate, iar printre acestea se înscriu: etică, estetică, metafizică, logică,filosofia imaginarului, filosofia artei, istoria ideilor, filosofie politică, filosofia culturii, filosofia minții, filosofia limbajului, epistemologie, hermeneutică, fenomenologie, filosofia religiilor, filosofia științei, filosofia dreptului, argumentare și gândire critică etc.
Absolvenții de Filosofie nu au nici un viitor pentru că nu au cum/ce să profeseze și pentru că sunt visători, rupți de realitate, nicidecum indivizi capabili de a înregistra o oarecare eficiență în ceea ce întreprind
În anul 2007 ziarul ”The Guardian” publica un articol intitulat ”Gândesc, deci câștig”, prin care se făcea public faptul că în Marea Britanie, absolvenții de filosofie încep să fie la mare căutare, afirmație susținută de o serie de specialiști în resurse umane din regatul anterior amintit. Printre domeniile în care cei versați în Platon și Kant sunt asimilați se numără: finanțe, bussiness, sănătate(etica în medicină)etc. În același timp site-ul românesc ”Opțiuni Universitare” oferă alte câteva exemple de profesii pe care le urmează, în general, absolvenții de filosofie: profesor, politician sau consultant politic, jurnalist, analist, specialist în resurse umane, publicitar. Deasemenea prof.univ. Mircea Dumitru este citat, în cadrul aceluiași site, cu următoarea afirmație: „Mulți dintre tinerii care au studiat la noi lucrează în presă, în firme de publicitate și au salarii fabuloase. În Vest, absolvenții de filosofie sunt foarte căutati de diverse companii, pentru că ei sunt învățați să judece, pe texte abstracte, situații foarte complicate și să le găsească soluția”. “Filosofia nu înseamnă o stare neîntreruptă de reverie, ci se construiește în principal pe coordonatele capacității de dialog, comunicare și argumentare. Înseamnă inventivitate, spontaneitate și o gândire veșnic vie. Toate acestea sunt reale atuuri în termenii cerințelor pe piața muncii din zilele noastre.”, arată absolventul de Filosofie Adrian Tătăran.
Ce înseamnă, deci, să fii student la Filosofie?
Studierea filosofiei în universitățile din România, dar cu precădere în Universitatea București, pentru că despre aceasta îmi este permis să vorbesc, înseamnă un timp petrecut alături de oameni de o anumită calitate intelectuală(atât profesori, cât și studenți), un timp dedicat investiției pe termen lung în cultură, dar și într-o carieră viitoare. A fi student la Filosofie(în București) înseamnă a citi foarte mult, a-ți antrena gândirea în discuții interesante de seminar, a dobândi un fin simț al umorului (vezi o colecție de glume filosofice http://members.aol.com/lshauser/phlcomix.html), a fi îndrumat de profesori renumiți, dar și a filosofa în fața unei sticle de bere, alături de profesorii mai tineri, a fi prieten cu artiștii, dar a fi mai cerebrali decât ei, a analiza filme și colecții de artă la seminar, a face din propria viață o operă de artă(după modelul lui Noica) etc.
Anul I – Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu