Ganduri pierdute in timp

In ultimul timp…parca nimic nu mai este ca altadata.Mi-e dor de copilarie, perioada in care nu aveam niciun fel de grija. Erau parintii langa tine, avea cine sa iti faca o cana de ceai cand nu te simti bine, si niciodata nu iti faceai probleme daca mai ai suficienti bani sa iti iei de mancare. Atunci existau doar mofturi, acum nu iti mai permiti sa te strambi cand ceva nu iti place. Pe zi ce trece cobori intr-un abis al problemelor( facultate, sanatate, bani..etc). Nu poate oricine sa inteleaga un dor aiurea de o mancare “ca la mama acasa”, de o vorba buna cand simti ca nu exista o cale de iesire, de bratele calde ale unui parinte… Toate astea apar in timp, cand esti nevoit sa pleci la facultate sau la.munca, departe de casa, unde gasesti numai oameni reci si interesati de banii tai. Chirie, facturi, facturi si iar facturi… Ajungi la concluzia ca muncesti doar pentru a putea achita hartii ce iti fac cu ochiul de pe o noptiera prafuita. Usor dar sigur..starea de insomnie ocupa o parte a vietii tale. Parca toate se rezolva cand ai un job…dar nimic nu rezista in timp. Iti dai demisia sau esti concediat…iar cauti un loc de munca…iar te streseaza gandul ca nu mai ai cum sa te bazezi pe banii alor tai, ca doar si ei sunt oameni si au nevoie de un trai decent. Pana la urma e datoria ta sa te descurci pe cont propriu. Dar ce faci daca nici familia nu mai este familie…si esti prin ca intre ciocan si nicovala?!raspunsul e simplu…aparent; ignori situatia si mergi mai departr… Totusi, creierul tau parca o ia razna, nu te lasa sa treci peste asa ceva decat dupa mult timp. Trece o luna, trec 2, si uite asa ajungi la concluzia ca ai ajuns la jumatatea anului si tot nu ai sters cu buretele sentimentele de jena cand realizezi ca toti prietenii tai au parte de sarbatori alaturi de familie, si momente frumoase iar tu inca ii ceri lui Mos Craciun o familie unita si o masa calda, fara o tacere ca de mormant ce iti ingreuneaza fiecare inghititura..Dar ce vorbim acum de iarna cand afara incearca sa revina primavara..:) Fiecare zi ar trebui sa iti aduca un zambet pe fata, nu o lacrima ce iti strica machiajul …dar, sacul cu noroc nu este infinit