~ Simple words ~

Cred in orice pana se demonstreaza a fi fals. Asa ca eu cred in zane, mituri, dragoni. Toate exista, chiar daca exista doar in mintea mea. Cine spune ca visele si cosmarurile nu sunt la fel de reale ca aici si acum?!~ John Lennon

vineri, 29 ianuarie 2010

Nimic schimbat

Un lucru este sigur : nu imi pot schimba starea oricat as incerca. Singurele momente frumoase sunt cele in care nu sunt singura.. Inca o incercare... 7 zile in care voi fi singura. Oare cum va trece timpul?! Mda.. intrebarea fara un raspuns.

Cateva ore ... prea putin timp.. Ma sperie gandul ca nu vor mai fi nici astea. Nu ar trebui, pentru ca exista o promisiune " voi fi aici ... " E ciudat cum poti avea incredere nelimitata in cineva. Pacat ca de cele mai multe ori cand avem incredere, suntem dezamagiti cand ne asteptam mai putin. Exista si exceptii .. .atunci cand cuvintele sunt la fel de importante ca si faptele.. cand totul este important chiar si cele mai mici lucruri. Exista un ideal diferit pentru fiecare... dar niciodata nu poti avea ceea ce iti doresti. Visele nu se transforma in realitate... ele raman doar vise... Poti incerca sa iti construiesti visele in realitate, dar asta este aproape imposibil. Totusi este o speranta acolo care nu moare niciodata...

Cuvinte- ma amagesc cu ele ... :)

"Speranta este lucrul cu pene asezat in suflet si care canta melodia fara de cuvinte si nu se opreste niciodata " Emily Dickinson

"Ai sperat, ai visat, ai pierdut . Ce conteaza? Mai poti pierde, mai poti visa, mai poti invinge. Asta conteaza ! " Aurelian Silvestru

miercuri, 27 ianuarie 2010

Dialog cu ..cineva

Acelasi decor deja uzat de timp .. un lucru indispensabil zace aruncat undeva pe noptiera.. persoana din cealalta parte se uita curioasa si intrebatoare la mine.. Incerc sa o ignor, dar privirea ei patrunzatoare imi provoaca o stare de anxietate.. Ma intorc spre ea..

- De ce te uiti asa la mine ?

- Ma uit, pentru ca nu te mai recunosc ..

- Chiar atat de schimbata sunt ? Nu prea pare :)

- Nu incerca sa ma minti, stii foarte bine ca nu te poti ascunde in spatele unui zambet fals.

- Ba da pot.. am facut-o pana acum, o pot face in continuare..Uite .. zambesc " :)" nu am nimic

- Mda.. ma mir ca poti schita un zambet cand sufletul iti plange

- Sufletul meu? Nu are nimic, ce te face sa crezi ca ar fi ceva in neregula cu el?

- Uita-te mai bine la reflexia ta. Ce vezi? Un chip trist cu ochii obositi.. Nici macar fondul de ten nu mai acopera urmele tristetii..

- Totusi, nu este chiar atat de evident..

- Nu, nu este pentru cei care nu te cunosc.. Pentru cei care stiu sa priveasca dincolo de aparente si pentru cei care te cunosc, se observa schimbarea..

- Voi incerca sa ascund mai bine starea asta ..

- Si crezi ca vei reusi ? Pe zi ce trece fata si ochii arata mai mult din starea ta reala.. Oare cate lacrimi au varsat ochii tai? E suficient doar sa privesc atent in ochii tai si sa imi dau seama cat de multe secrete ascund si cat de multa durere..Cate nopti nedormite au fost ? Cate ganduri ti-au tulburat somnul? Cate cuvinte nespuse au fost pierdute in intunericul noptii?

- Lacrimi.. au fost suficiente cat sa ma adoarma in fiecare seara ...Nopti nedormite? Hm.. le-am pierdut numarul deja .. Ganduri.. sunt deja prea multe...Cuvinte nespuse? Mai bine sunt lasate pierdute in intunericul noptii.. A ramas totusi ceva ... au ramas visele. Acolo orice este posibil..

- Si cat crezi ca vei putea trai din vise?

- Atat cat este necesar.. o doza mica nu reprezinta un risc.

- Daca din greseala vei lua o supradoza de vise si vei ramane blocata acolo ...

- Hm.. si ce ar fi rau in asta .. in afara de faptul ca raman intr-o lume perfecta? Un somn adanc si dulce .. fara lacrimi ... ganduri ...cuvinte ascunse ...

- Pana si vocea iti tremura cand spui asta ..

- Ar fi mai bine daca am incerca sa pastram aparentele.. pentru ca, oricum nu s-ar schimba nimic daca s-ar vedea realitatea..

- Ai dreptate... totusi .... oare cat vei mai rezista asa......?

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Cuvinte

Cuvinte.. litere alaturate pentru a forma un inteles pe care de multe ori majoritate il percep gresit. De ce niciodata nu putem avea rabdare sa ascultam pana la capat mesajul pe care cineva incearca sa ni-l transmita ? .. De ce doar persoana noastra este in centru si cei din jurul nostru nu mai conteaza? .. Ne credem cateodata atat de importanti incat totul graviteaza in jurul nostru, suntem atat de egoisti si vrem sa fie bine doar pentru noi , incat uitam ca mai exista si altii care au nevoie de ajutor...Vrem sa fim ascultati.. dar cum sa te asculte cineva daca tu nu habar nu ai sa asculti? La scoala invatam cateodata tot felul de lucruri care nu ne ajuta cu nimic.. se presupune ca ar trebui sa ne formeze si sa ne ajute sa ne integram in societate, dar nu prea se pune accentul pe asta.. conteaza doar invatatul unor lectii si atat . De ce nu sunt si altfel de lectii? lectii care sa ne invete cum sa ne conturam calitatile [ cei care le au deja ] si cum sa dobandim asemenea calitati [ daca nu le avem ] .. Nu ar fi o tara mai buna [ spun tara pentru ca in primul rand tara noastra ~ Romania~ are nevoie de o schimbare ] ? Din ce in ce mai des auzim cuvantul toleranta.. oare stim ce inseamna cu adevarat a fi tolerant ? [definitie din dex => TOLERÁNŢĂ s.f. 1. Faptul de a tolera; îngăduinţă, indulgenţă.] La prima vedere pare neimportant si toti considera ca stiu sa faca asta pentru ca este simplu. Totusi, cati dintre noi sunt dispusi sa fie toleranti cu o persoana atunci cand aceasta are o personalitate diferita si altfel de idei.. O mica parte fac asta. Atunci cand cineva greseste, de ce toata lumea se grabeste sa judece si nu sa inteleaga ce a determinat comiterea acelei greseli.. Cand cineva face un anumit lucru crezand ca este bine ceea ce face, de ce este intotdeauna criticat..? Toleram excesul de prostie in orice domeniu.. abuzul de cuvinte mediocre.. lipsa bunelor maniere.. reclama proasta.. imbracamintea neadecvata.. Suntem experti in a critica pe altii in ceea ce priveste aspectul fizic si faptele comise.. Oare chiar atat de superficiali putem fi ? Stim sa purtam masti perfect.. ne ascundem in spatele lor adevarata personalitate si intentiile reale..

"Tu vezi doar aparenţe. Un val ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima firavă,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otravă"
( Omar Kayyam)

joi, 21 ianuarie 2010

Idei fara inteles

Mda... iarna din nou..frig si multa zapada.. Prea mult alb acopera totul si ne oboseste privirea. Peisajul pare desprins dintr-un basm vechi, uitat pentru prea mult timp si amintit doar pentru o perioada scurta in fiecare an. Gerul aspru picteaza pe ferestrele caselor flori de gheata. Afara lumea pare grabita, trista, aerul rece ingheata orice urma de caldura care incearca sa pluteasca in aer... In casa.. in aceeasi camera familiara frigul nu reuseste sa patrunda.. pe birou cartile si caietele sunt imprastiate intr-un haos pe care nimeni nu il poate intelege in afara de mine..Telefonul este undeva aruncat pe noptiera.. O melodie deja uzata se aude usor din boxe.. O carte inca neterminata este aruncata pe pat asteptand sa fie citita ... Un zambet incearca sa ascunda ceva... O lacrima isi face loc sa cada pe obraz .. Un decor plictisitor fara nimic special. O schimbare ar fi perfecta intr-o situatie ca asta, insa pana cand se va intampla asta mai e mult de asteptat..
Pun capul pe perna, incerc sa adorm... dar nu reusesc.Inchid ochii asteptand sa treaca timpul mai repede insa ceasul parca merge mult mai incet..Secvente scurte de imagini imi trec prin minte..imagini care ma sperie.. alte imagini care intr-un fel reusesc sa imi trezeasca un sentiment de fericire.. totul este fara nici o logica. Intrebari fara raspunsuri... raspunsuri fara nici un inteles ...greseli ireparabile..totul apartine trecutului..Prezentul nu exista, totul este impartit intre viitor si trecut..
Auzim destul de des" Carpe diem!" [ " Traieste clipa!" ] .. oare chiar putem face asta? stim sa ne bucuram cu adevarat de lucrurile marunte ale vietii care ne scot din monotonia fiecarei zile? Aceste lucruri aparent nesemnificative, au o mare importanta pe care noi suntem prea ocupati sa o putem vedea...
Cand totul este doar alb si negru..zambetul unui prieten iti poate aduce un pic de culoare, chiar daca nu este decat ca o picatura intr-un ocean imens fara nuante. Cu o floare poate nu se face primavara, dar cu siguranta o floare daruita cu sinceritate si fara vreun motiv anume , iti poate schimba ziua intr-un mod surprinzator de placut. O raza de soare care apare dintr-un nor intr-o zi ploioasa si mohorata aduce o scanteie de lumina in suflet. O vorba buna spusa de o persoana apropiata iti va schimba starea proasta, poate nu radical dar putinul acela conteaza. O gluma nu tocmai inspirata spusa de un prieten ca sa te faca sa zambesti, inevitabil te va face sa zambesti.. doar prin simplul fapt ca a fost facuta cu intentia de a te ajuta...
Prietenii.. ce ne-am face fara ei.. probabil am fi doar niste suflete goale si triste plutind intr-o lume fara inteles .

"Virtutea este fundamentul amicitiei; pentru a o pastra nu este nevoie decat de caritatea reciproca. Aceasta este simpla si nu are nevoie de farduri, nu cere nimic din cele exterioare. Si daca ea gaseste multe avantaje fara a le cauta (caci cine ar putea enumera foloasele si farmecele prieteniei?), caritatea n-are nevoie de stimuli exteriori, este multumita de ea insasi, ea este pentru sine un pinten si o recompensa." – Francesco Petrarca

luni, 18 ianuarie 2010

Tentaţia

Totul era acoperit cu o pătură de un alb imaculat ce ascundea toate defectele pământului.Departe, într-o casă mare, impunătoare de la distanţă, locuiau două fete gemene :Cristina şi Alina . . Trăsăturile lor erau atat de asemănătoare, încât abia le puteai distinge.Locuiau aproape singure în acea casa, parinţii lor erau întotdeauna plecaţi şi nu aveau timp de ele.Banii erau prioritatea lor, nu copiii…Bona care avea grijă de cele două surori începea să îmbătrânească şi să nu mai poată ţine pasul cu ele.Fetele creşteau.., deveneau din copii, adolescente, din ce în ce mai rebele . Timpul petrecut fără parinţi începea să îşi lase amprenta vizibilă asupra lor.Aveau tot ce îşi doreau, orice vroiau îşi cumpărau, nu contau banii ,pentru că parinţii lor aveau grijă să nu le lipsească nimic.Venise vremea să intre la liceu.. în primul an totul era nou, schimbarea colectivului şi a locului li se părea ceva încântător şi perfect .Totuşi, orice lucru care pare perfect are defecte..Trecuse repede primul an.. Al doilea an era la început, dar parcă lipsea ceva, era magia pe care au simţit-o la începutul primului an, sentimentul de schimbare, de noutate .Plictiseala începea să îşi facă loc printre elevi, pentru cele două surori nimic nu mai era interesant, totul era învechit, plictisitor.. vroiau o schimbare. Tentaţiile erau peste tot, trebuiau doar să priveasca mai atent în jurul lor şi gaseau imediat soluţii pentru plictiseala neplacută ce se instalase de-a lungul timpului.Într-o seara au fost invitate la o petrecere .. bineînteles că nu au refuzat, nu conta că a doua zi aveau ore, de la o petrecere nu puteau lipsi,mai ales că se zvonise ca vor fi disponibile câteva lucruri care le vor face să uite de plictiseala . Nu ştiau despre ce era vorba.. s-au pregatit şi s-au dus . Imediat cum au intrat în cladirea unde se desfasura petrecere un miros ameţitor şi ciudat le inundă nările şi le ameţi un pic simţurile..Fumul de tigări dădea o culoare gri aerului greu din încăpere.S-au aşezat oarecum timide pe o canapea liberă undeva într-un colt.Un băiat brunet se aseză lângă ele şi le întreba daca ar vrea sa scape de boala numită “plictiseală “..Cristina şi Alina erau placut surprinse de faptul că cineva se oferise să le ajute. Au plecat de acolo împreună cu băiatul într-o cameră separată unde puteau să se bucure de remediul oferit de acel tânăr.. Un remediu nu tocmai legal, numit “droguri”... Curiozitatea nu are limite la un adolescent, bineînteles că amandouă nu s-au gândit prea mult cand tânărul le-a oferit cateva pastile cu un nume interesant si lung. Metamfetamina, unul dintre cele mai puternice şi periculoase droguri ieftine uşor de fabricat.Fetele luară pastilele cu alcool.. pentru ele unul dintre drogurile familiare uşoare . .Imediat efectul metamfetaminei deveni vizibil ..imaginea era din în ce mai neclară, iar o stare de euforie în creierul lor, încetul cu încetul se pierdeau într-un univers al lor, perfect.Se făcuse dimineaţă, erau prea ametite să se ridice din pat... în ziua aia nu au mai ajuns la şcoala, au zăcut acasă în pat . În ciuda faptului că s-au simţit rău după experienţa de data trecută... vroiau să o repete.Îl căutară pe băiatul brunet din seara petrecerii si îi mai cerură o doza, bineînteles, acum pe bani . Fericite că au făcut rost de ce vroiau , au ajuns acasă... şi au mai luat o doza.. dimineaţa nu au reusit să se trezească şi să meargă la şcoala ..Încă opt absenţe.. dar pentru ele nu conta, distracţia era prea placută ca să renunţe. Peste cateva zile au cumpărat din nou o doză... şi iar au evadat în universul lor perfect..Absenţele începeau să se adune, iar notele să scadă considerabil.Dar lor le era indiferent, se simţeau prea bine în acel univers ... au continuat aşa mult timp.. pana într-o seară când Cristina se hotărî că vrea ceva mai tare, îşi cumpără o doză mai mare decât cea a surorii ei.. Ceva îngrozitor urma să se întample, dar ele nu aveau cum să anticipeze asta.. erau prea distrate si nepăsătoare..Cristina îşi luă doza mărită şi se întinse în pat .. sora ei făcu la fel.. În următoarea zi, Alina se trezi înaintea Cristinei... făcu un dus .. şi încerca să îşi trezească sora.. însă nu reusi..Îi verifică pulsul inexistent..şi intră în stare de şoc... era prea târziu pentru lacrimi.Sună la salvare... o duse la spital, dar fără noroc. Diagnosticul: moarte de la o supradoza de droguri.Acest eveniment nefericit îi schimbă viaţa radical Alinei. După înmormantarea Cristinei, ea se internă la un centru de dezintoxicare şi reusi să scape de acea dependenţă care îi ucise sora.Lunile trecură aproape fără să se simtă, era din nou in luna decembrie...când Alina a fost externată. Părăsind incinta centrului.. un aer greu şi rece îi atinse faţa.. Vroia să facă ceva, nu îi plăcea să stea degeaba.. se înscrise din nou la liceu să îşi termine studiile si din banii proprii înfiinţa o campanie antidrog care a avut un succes neaşteptat în multe licee şi instituţii de învătământ...Nu vroia ca alta persoană să aibă un sfârşit tragic ca al surorii ei.. Spunea povestea lor fără niciun fel de reţineri, dar cu lacrimi în ochi, de fiecare dată când era nevoie.. Cum ar fi fost dacă în acea seară nu îi dădea voie surorii ei sa ia o doză mai mare...? Nu va şti niciodată ..

joi, 14 ianuarie 2010

Clipe pierdute

“A muri înseamnă a te muta într-o stea”(Octavian Paler)
O rază de soare mângâia uşor fereastra cu lumina ei aurie şi pătrundea prin sticla nestearsă de ceva timp.. Era dimineaţă, şi ea încă nu se trezise, era pierdută în lumea viselor unde totul este posibil.. visa ..Oare la ce ?Doar întunericul nopţii îi ştia secretul. Sună ceasul, trebuia să plece.. Monotonia fiecărei zile se resimţea pe faţa ei.Îşi dorea o pauză, să lase în urmă cladirile înalte din beton care o speriau în fiecare seară atunci când se întorcea acasă .Totul era un decor plictisitor, aştepta o schimbare, dar îşi pierduse şi ultima speranţă că se va întampla asta..Cum îţi poţi pierde chiar şi ultimul dram de speranţă?E uşor.. rutina şi indiferenţa ucid tot. Într-o seară se întorcea acasă mergând pe aceeaşi alee întunecoasă.. Ajunse la trecerea de pietoni, neatentă şi indiferentă, nu observă lumina orbitoare ce se apropia cu rapiditate spre ea..Pentru câteva secunde observă albul orbitor şi se pierdu cu totul în el ..Zăcea întinsă pe strada rece, o pata roşie începu să ia amploare şi să coloreze cimentul.Ea nu simţise nimic ,era speriată şi pierdută în lumea ei. Nu avea prieteni, nu era nimeni care să fie lângă ea şi să îi spună că va fi bine ,atunci când nu era, parinţii erau departe şi nu îi interesa ce se intamplă cu ea.Nu a fost niciodată fericită cu adevarat, nu ştia ce înseamna să aibă pe cineva alături, toţi erau prea ocupaţi de viata lor. Era întinsă pe un pat rece din spital, soarele îşi trimise prin fereastră o rază să îi mângâie faţa tristă.Ea privea totul de sus, din lumea ei perfectă.Nu vroia să se mai întoarcă, vroia să rămână acolo, nu avea cine să o aştepte şi să îi fie alături . Inima îi bătea într-un ritm lent, avea ritmul unui cântec trist ajuns la final. Doctorul care avea grijă de ea a stat zi şi noapte lângă patul ei, o privea ăi în ochii lui se jucau mii de lacrimi. Era frumoasă, tânără, dar totuşi prea tristă.Vroia să se întample o minune şi să se trezească din somnul adânc ce o ducea cât mai departe de această lume. Timpul trecu repede, erau deja 3 zile de când stătea nemişcata pe acel pat.Tânărul doctor nu plecase de lânga ea, statea şi o aştepta ,dar ea era prea speriată să plece din lumea ei perfectă.Într-o zi, doctorul îi cumpărase ceva, un cadou care ar face fericită orice fată..un trandafir de culoarea sângelui,simbolul vieţii şi al dragostei .Îl aşezase lângă patul ei, era singura persoană căreia îi păsa cu adevărat de ea.Încă trei zile trecură şi ea tot acolo era.. trandafirul nu se uscase, avea aceeaşi culoare vie, ea încă era indecisă. În următoarea zi, trandafirul se ofilise, ritmul lent şi trist al inimii ajunse la final.. trupul ei a cedat, iar ea a rămas în lumea ei perfectă la care visase mult timp şi la care nu credea ca va putea ajunge..Exact în acea zi parinţii ei veniseră la ea...Tânărului doctor i se vedeau durerea şi tristeţea în ochi. Le spuse ; au insistat să o vada .Mâna ei rece alunecă de pe pat ... Alături, un tradafir lăsă încet să cadă lacrimi roşii...

luni, 4 ianuarie 2010

A fi..sau a nu fi sincer ?!

Sinceritatea, un cuvant des intalnit si o cerinta pe care toti o pretindem de la ceilalti .Oare suntem cu adevarat pregatiti sa aflam adevarul, indiferent de situatie? Cum ar fi sa avem abilitatea de a stii ce gandesc cu adevarat ceilalti despre noi? Raspunsul este simplu.. ar fi o cearta continua intre noi, un haos ce ar avea consecinte grave.Imaginati-va ca sunteti in fata unor oameni si ca trebuie sa ii convingeti ca proiectul facut de tine este unul perfect. Daca la prima impresie acei oameni nu au avut incredere ca tu esti capabil/a sa prezinti totul corect si ca proiectul tau nu va avea succes.. Tu ai puterea de a stii tot ce gandesc ei, adevarul, si afli ca parerile lor nu sunt tocmai cum credeai.. Ai mai avea increderea in tine si curajul sa-i convingi ca nu au dreptate? Probabil ca nu, asta te-ar demoraliza complet, nu ar mai ramane niciun strop de speranta ca ceea ce ai facut este bine si ca ai dreptate. Totul pare usor la prima vedere, inclusiv suportarea adevarului.. dar cand ne confruntam cu o astfel de situatie, totul se schimba. Preferam o minciuna frumoasa in locul adevarului...Totusi .. revenind la cuvantul de la inceput.. sinceritate credeti ca a fi sincer este bine, eviti problemele spunand adevarul ? Parerea mea este ca sinceritatea de cele mai multe ori cauzeaza " dezastre in lant" probleme care nu se mai termina. Cand esti sincer cu cei din jurul tau, esti marginalizat si iti creezi singur probleme. Nu de putine ori am avut "placuta placere" sa ma cert ceilalti din cauza asta, pentru ca eram prea sincera. Se spune ca din greseli inveti, si atunci cand gresesti o data a doua oara eviti sa faci aceeasi greseala.. probabil ca asta nu este valabila si pentru sinceritate, sau poate gresesc eu.. In orice caz.. a fi sincer nu este o solutie intotdeauna . Pentru a remedia acest defect pe care il au unii, este nevoie doar de o problema majora cu efecte la fel de majore, cauzata de sinceritatea lor, asta cu siguranta i-ar trezi la realitate pe cei care au acest "dar " al sinceritatii. Nu este tocmai cel mai placut remediu, dar are efect garantat. Daca ma intrebati de unde stiu ? .. :) raspunsul este..propria experienta ..
Un sfat pentru cei care sunt in pericol sa fie "contaminati " cu sinceritate .. .tratati-va la timp , pentru ca mai tarziu veti suporta consecinte grave, pentru cei care sufera de aceasta " boala ".. aplicati tratamentul " evita raspunsul " , iar pentru cei care sufera deja consecintele sinceritatii.. mergeti inainte indiferent de cat de complicata pare situatia, intotdeauna va exista o rezolvare.. si incercati pe viitor sa evitati sa va folositi sinceritatea crezand ca va ajuta, din contra nu face atat de mult bine cum crede majoritatea ...

" Sinceritatea este in cele din urma deceptia marilor oameni "

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

De ce

De ce cand totul e perfect ceva strica tot ..
De ce intotdeauna te gandesti "cum ar fi fost daca "...
De ce prezentul nu exista..
De ce nu putem schimba greselile din trecut..
De ce viitorul este aparent aproape ..dar e atat de departe
De ce traim din iluzii cand suntem dezamagiti..
De ce clipele triste sunt mai multe decat cele fericite..
De ce lucrurile simple sunt cele care conteaza..
De ce cand suntem dezamagiti nu mai avem speranta..
De ce vara suntem mai fericiti..
De ce totul in jurul nostru pare un decor frumos cand suntem fericiti..
De ce ne este frica de responsabilitate..
De ce fugim atunci cand situatia devina mai dificila
De ce timpul trece atat de greu cand vrei sa treaca repede
De ce o zi fara persoana iubita este infinita
De ce nu exista iubire fara suferinta ..
De ce nu este totul exact asa cum vrem noi
De ce cand o zi este perfecta cineva iti strica ziua
De ce cand planuiesti totul niciodata nu este totul cum te asteptai
De ce sunt drogurile interzise
De ce vrem ce nu putem avea..
De ce alcoolul iti amplifica tristetea..
De ce viteza este ca un drog cateodata necesar..
De ce cola provoaca dependenta..
De ce baietii prefera blondele
De ce banii cateodata aduc fericirea ..
De ce ciocolata e mai buna cand esti bine dispus
De ce prostia nu are niciodata limite
De ce suntem indecisi cand trebuie sa luam o decizie
De ce spunem atat de des " nu stiu "
De ce e atat de greu sa faci ce iti place
De ce ne este greu acceptam o schimbare
De ce ploaia ne intristeaza..
De ce totul e atat de confuz cateodata ..
De ce . . .