Mda... iarna din nou..frig si multa zapada.. Prea mult alb acopera totul si ne oboseste privirea. Peisajul pare desprins dintr-un basm vechi, uitat pentru prea mult timp si amintit doar pentru o perioada scurta in fiecare an. Gerul aspru picteaza pe ferestrele caselor flori de gheata. Afara lumea pare grabita, trista, aerul rece ingheata orice urma de caldura care incearca sa pluteasca in aer... In casa.. in aceeasi camera familiara frigul nu reuseste sa patrunda.. pe birou cartile si caietele sunt imprastiate intr-un haos pe care nimeni nu il poate intelege in afara de mine..Telefonul este undeva aruncat pe noptiera.. O melodie deja uzata se aude usor din boxe.. O carte inca neterminata este aruncata pe pat asteptand sa fie citita ... Un zambet incearca sa ascunda ceva... O lacrima isi face loc sa cada pe obraz .. Un decor plictisitor fara nimic special. O schimbare ar fi perfecta intr-o situatie ca asta, insa pana cand se va intampla asta mai e mult de asteptat..
Pun capul pe perna, incerc sa adorm... dar nu reusesc.Inchid ochii asteptand sa treaca timpul mai repede insa ceasul parca merge mult mai incet..Secvente scurte de imagini imi trec prin minte..imagini care ma sperie.. alte imagini care intr-un fel reusesc sa imi trezeasca un sentiment de fericire.. totul este fara nici o logica. Intrebari fara raspunsuri... raspunsuri fara nici un inteles ...greseli ireparabile..totul apartine trecutului..Prezentul nu exista, totul este impartit intre viitor si trecut..
Auzim destul de des" Carpe diem!" [ " Traieste clipa!" ] .. oare chiar putem face asta? stim sa ne bucuram cu adevarat de lucrurile marunte ale vietii care ne scot din monotonia fiecarei zile? Aceste lucruri aparent nesemnificative, au o mare importanta pe care noi suntem prea ocupati sa o putem vedea...
Cand totul este doar alb si negru..zambetul unui prieten iti poate aduce un pic de culoare, chiar daca nu este decat ca o picatura intr-un ocean imens fara nuante. Cu o floare poate nu se face primavara, dar cu siguranta o floare daruita cu sinceritate si fara vreun motiv anume , iti poate schimba ziua intr-un mod surprinzator de placut. O raza de soare care apare dintr-un nor intr-o zi ploioasa si mohorata aduce o scanteie de lumina in suflet. O vorba buna spusa de o persoana apropiata iti va schimba starea proasta, poate nu radical dar putinul acela conteaza. O gluma nu tocmai inspirata spusa de un prieten ca sa te faca sa zambesti, inevitabil te va face sa zambesti.. doar prin simplul fapt ca a fost facuta cu intentia de a te ajuta...
Prietenii.. ce ne-am face fara ei.. probabil am fi doar niste suflete goale si triste plutind intr-o lume fara inteles .
"Virtutea este fundamentul amicitiei; pentru a o pastra nu este nevoie decat de caritatea reciproca. Aceasta este simpla si nu are nevoie de farduri, nu cere nimic din cele exterioare. Si daca ea gaseste multe avantaje fara a le cauta (caci cine ar putea enumera foloasele si farmecele prieteniei?), caritatea n-are nevoie de stimuli exteriori, este multumita de ea insasi, ea este pentru sine un pinten si o recompensa." – Francesco Petrarca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu