Doar o zi obisnuita...

O zi de iarna, normala, dar totusi trista.. Zapada a acoperit totul ca o patura imaculata ce ascunde defectele pamantului. Totul parca este un tablou dintr-o poveste, trista .. Bradul de craciun este undeva uitat intr-un colt al casei, magia sarbatorilor nu mai exista, nici macar decoratiunile de craciun nu mai reusesc sa iti aduca un zambet.Mi-e dor de zilele in care eram copil si ma bucuram de fiecare fulg de nea pe care il vedeam, pierdeam ore in sir pe afara jucandu-ma in zapada.. Acum totul s-a schimbat, nimic nu mai e la fel. Cei 4 pereti ai camerei s-au transformat treptat intr-o inchisoare care se deschide cand vine timpul sa plec la scoala si se inchide cand ma intorc acasa.. Nimic nu mai are importanta pe care o avea in trecut.. Timpul trece greu..zilele par infinit de lungi .. mai ales atunci cand iti este dor de cineva, sau de ceva.. Dorul si frica nu sunt tocmai cei mai buni " prieteni ", nu conteaza cata incredere ai sau cat de mult iti este dor.. intotdeauna, frica, reuseste sa se strecoare usor printre gandurile tale.. Oricat ai incerca sa ascunzi asta nu reusesti, poate ca fata nu spune tot .. dar ochii nu mint niciodata daca stii cum sa descifrezi limbajul lor ascuns si necunoscut pentru multi.Ochii sunt "fereastra" sufletului, daca privesti atent prin ei poti vedea tristetea, bucuria, minciuna, adevarul, cuvintele nespuse... ei nu pot ascunde nimic... Nici macar atunci cand au plans dintr-un anumit motiv .. "Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii "