~ Simple words ~

Cred in orice pana se demonstreaza a fi fals. Asa ca eu cred in zane, mituri, dragoni. Toate exista, chiar daca exista doar in mintea mea. Cine spune ca visele si cosmarurile nu sunt la fel de reale ca aici si acum?!~ John Lennon
Se afișează postările cu eticheta cuvinte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cuvinte. Afișați toate postările

duminică, 9 ianuarie 2011

Inger si Demon

O fereastra , un cer presarat cu stele, o carte aruncata undeva pe o noptiera si o tigare improvizata aproape terminata inca arzand in scrumiera asezata langa pat . Un décor cat se poate de normal si de plictisitor ce poate ascunde multe.Undeva, pe balconul casei era strategic pozitionat un telescop ce parea in lumina argintie a lunii un obiect pretios .Pentru Charles acel telescop reprezenta intregul sau univers..obisnuia sa piarda nopti intregi privind miile de stele ce apareau in exact acelasi loc, unele dintre ele formand cele 11 constelatii cunoscute pe vremea aceea.

Aspectul fizic al acestui tanar provoca spaima oricarui trecator ce indraznea sa il priveasca..Albastrul inghetat al ochilor, parul inchis la culoare si tenul deschis, reliefau o frumusete malefica . Intr-o noapte, cand soarele inca dormea ascuns sub patura de nori negri Charles se plimba prin parc fara un scop anume.

Un sunet ciudat de placut ii incanta simturile , subconstientul il tenta sa urmareasca linia melodica insa ceva incerca sa il opreasca.Isi asculta simturile si urmarise mireasma sunetului..dupa cateva minute de mers ajunse in locul cautat..O faptura minunata invaluita parca intr-o aura de lumina canta la vioara ..Intre pomii infloriti parea a fi un inger insa ii lipseau aripile . Parul negru ca noaptea ii se revarsa pe umerii goi , mainile ei parca mangaiau intrumentul iar rochia rosie parca dansa impreuna cu florile in ritmul muzicii. Charles ramase nemiscat, o privea pe fata fascinat , ca si cum ar fi vazut un diamant ce stralucea in lumina obscura a lunii.Fata se opri , atunci cand si-a dat seama ca este privita de cineva..isi ridica ochii si il vazu pe tanar stand ascuns in umbra unui copac .”Cine esti ? “intreba cu o voce tremurata fata. Observandu-i teama, ii raspunse cu o voce blanda..”Numele meu este Charles Bennett” si intinse mana pentru a face cunostinta .”Am ajuns la tine urmarind sunetul melodiei pe care o cantai ..imi pare rau daca te-am speriat” .Pentru o fractiune de secunda fata ezita insa nu vroia sa para lipsita de maniere, “ Eu sunt Aria , incantata de cunostinta..”

In momentul in care a luat-o de mana, Charles simti o caldura ce ii invada sangele si se prabusi pe pamantul uscat, inconstient..

In urma cu cinci ani, ceva groaznic se petrecuse in viata tanarului.Parintii lui au fost ucisi de catre un criminal pe care nu au reusit sa il prinda nici dupa ce trecuse atat de mult timp de la nefericitul incident..avea doar o sora si o iubea mai mult decat orice, dar care se mutase intr-o stea datorita unei boli incurabile . Jurase ca va face orice sa se razbune ..Intr-o noapte dorinta ii se indeplini, un necunoscut i-a promis ca cel care i-a ucis parintii va muri doar daca va accepta anumite consecinte.Pretul a fost unul enorm..La cateva zile dupa ce a citit in ziar stirea care i-a adus fericire efemera , ceva ciudat ii s-a intamplat,a inceput sa vada ce este in lumea intunecata de care nimeni nu este constient.Demoni, spirite, chiar si sangele sufletelor condamnate ..un peisaj desprins din cartile de groaza se desfasura in fata ochilor lui. Acum avea aripi negre invizibile pentru oamenii de rand si ingrozitor de grele ..Devenise o parte din Intuneric .

Aria, incerca zadarnic sa il trezeasca , ramase acolo cu el pana a doua zi. Charles se trezi brusc cand soarele diminetii se juca printer ramurile copacilor, si a vazut –o pe fata adormita pe pieptul lui.A luat-o in brate si a dus-o acasa la el, a asezat-o in pat si a invelit-o cu o patura moale. Frumusetea Ariei incepuse sa topeasca inima de gheata a Ingerului Intunecat.” Unde sunt ? “ intreba confuza ..

“La mine acasa, nu stiu de ce te-am adus aici.Esti libera sa pleci cand vrei “ ii raspunse Charles cu o voce nesigura . Una din consecintele intelegerii, era ca nu va fi capabil sa simta emotii umane , cum ar fi iubirea;totusi inima lui incepuse sa cedeze sentimentelor Fata zambi, il lua de mana si iesi afara. “Vreau sa cant ceva pentru tine . Se numeste “Salvataggio” ..asculta , dar nu cu trupul cu sufletul “

Melodia Ariei era ca un drog ce ii inducea o stare de sevraj , vroia mai mult.. din ce in ce mai mult ..sub ochii lui fata se transforma treptat. Din rochia rosie se scurgea culoarea pe pamant intr-o balta de sange iar rochia ramasese de un alb imaculat , aripile albe ii aparuse ca din neant iar lumina lunii o scalda intr-o baie de argint . Charles era in intunericul noptii un demon torturat de singuratate si condamnat sa vada lucruri terifiante .Fata se apropie de el si ii sopti ceva, “Am fost trimisa aici sa te salvez din intuneric” el ii intinse mana incapabil sa spuna vreun cuvant .. si a imbratisat-o . Amandoi au disparut in ceata dintre granita noptii si a zilei ..transformandu-se intr-o constelatie noua “Gemeni”(doi frati, un Inger si un Demon) , ce completeaza harta stelara pana in zilele noastre..

luni, 8 martie 2010

Te iubesc din obligatie? Nu, multumesc . . .


Da... cuvintele astea doua valoreaza mai mult decat orice atunci cand sunt spuse cu adevarat. Dar ce se intampla cu ele atunci cand devin .. obisnuinta si mai tarziu obligatie? Mai exista sentimente reale , sau totul a disparut ca o ceata fara urma ? Cand aud pe cineva spunand " te iubesc" unei persoane imi trece prin minte un gand " oare vorbeste serios sau doar minte frumos.. " Bineinteles si cuvintele au o valoare semnificativa, dar cateodata faptele spun mai multe decat reusesc cuvintele .In ultimul timp o situatie cam.. ciudata mi se pare ca si-a facut loc printre noi.. Spunem cva dar facem lucruri total diferite.. De exemplu, atunci cand raspunzi cuiva la cele doua cuvinte .. .cu aceleasi cuvinte .. si pari sincer,dar faptele tale dovedesc contrariul.. ce poti intelege din asta ; ca de fapt minti cu nonsalanta, nu mai este ce a fost la inceput si sentimentele au devenit reci sau vrei sa te indepartezi.. Logic, tot comunicarea este cea care poate rezolva totul dar, atunci cand o conversatie se rezuma doar la fraze succinte si banale iar cand intrebarile sunt lasate fara un raspuns ... pe motiv ca nu stii ce raspuns sa dai; asta presupun ca inseamna dorinta de indepartare, de evitare a unui raspuns ce poate rani pe celalalt. Tacerea este si ea un raspuns doar ca poate fi interpretat involuntar in mod gresit ...
Pentru mine cuvintele nu prea spun multe insa faptele au o deosebita importanta, poate gandesc gresit cand spun ca oricine poate sa minta frumos daca vrea .. dar de cele mai multe ori faptele au spus adevarul in timp ce cuvintele au continuat o minciuna frumoasa.
Nu sunt filozof, nu sunt in masura sa critic.. dar din punctul meu de vedere, atunci cand esti cu adevarat sincer faci tot posibilul sa dovedesti asta, ceea ce include fapte.
Uneori chiar daca par inofensive, unele gesturi dor mai mult decat orice.. Iar promisiunile facute aiurea in momente de regret nu cred ca valoreaza nici macar cat un strop de apa intr-un ocean . .Dintr-o greseala poti pierde pe cineva ...
Joc de cuvinte sau nu... este parerea mea :)

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Cuvinte

Cuvinte.. litere alaturate pentru a forma un inteles pe care de multe ori majoritate il percep gresit. De ce niciodata nu putem avea rabdare sa ascultam pana la capat mesajul pe care cineva incearca sa ni-l transmita ? .. De ce doar persoana noastra este in centru si cei din jurul nostru nu mai conteaza? .. Ne credem cateodata atat de importanti incat totul graviteaza in jurul nostru, suntem atat de egoisti si vrem sa fie bine doar pentru noi , incat uitam ca mai exista si altii care au nevoie de ajutor...Vrem sa fim ascultati.. dar cum sa te asculte cineva daca tu nu habar nu ai sa asculti? La scoala invatam cateodata tot felul de lucruri care nu ne ajuta cu nimic.. se presupune ca ar trebui sa ne formeze si sa ne ajute sa ne integram in societate, dar nu prea se pune accentul pe asta.. conteaza doar invatatul unor lectii si atat . De ce nu sunt si altfel de lectii? lectii care sa ne invete cum sa ne conturam calitatile [ cei care le au deja ] si cum sa dobandim asemenea calitati [ daca nu le avem ] .. Nu ar fi o tara mai buna [ spun tara pentru ca in primul rand tara noastra ~ Romania~ are nevoie de o schimbare ] ? Din ce in ce mai des auzim cuvantul toleranta.. oare stim ce inseamna cu adevarat a fi tolerant ? [definitie din dex => TOLERÁNŢĂ s.f. 1. Faptul de a tolera; îngăduinţă, indulgenţă.] La prima vedere pare neimportant si toti considera ca stiu sa faca asta pentru ca este simplu. Totusi, cati dintre noi sunt dispusi sa fie toleranti cu o persoana atunci cand aceasta are o personalitate diferita si altfel de idei.. O mica parte fac asta. Atunci cand cineva greseste, de ce toata lumea se grabeste sa judece si nu sa inteleaga ce a determinat comiterea acelei greseli.. Cand cineva face un anumit lucru crezand ca este bine ceea ce face, de ce este intotdeauna criticat..? Toleram excesul de prostie in orice domeniu.. abuzul de cuvinte mediocre.. lipsa bunelor maniere.. reclama proasta.. imbracamintea neadecvata.. Suntem experti in a critica pe altii in ceea ce priveste aspectul fizic si faptele comise.. Oare chiar atat de superficiali putem fi ? Stim sa purtam masti perfect.. ne ascundem in spatele lor adevarata personalitate si intentiile reale..

"Tu vezi doar aparenţe. Un val ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima firavă,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otravă"
( Omar Kayyam)

marți, 29 decembrie 2009

Quotes..

"Nimeni nu ma priveste mai mult de o clipa.Prea multe lucruri nedeslusite ne inconjoara, spaime, amenintari, taine care ne atrag o clipa, apoi ne lasa reci.Inapoi la previzibil, la cotidian. Printul nu mai soseste, oricine o stie; si poate si Frumoasa din Padurea Adormita a murit. "

"E cumplit de adevarat ca suferinta ne face mai profunzi, da un plus de stralucire culorilor si un ecou mai larg cuvintelor.Asta insa daca nu ne striveste ,daca nu ne consuma optimismul si spiritul, puterea vizionara si respectul pentru lucrurile simple, dar indispensabile"

luni, 28 decembrie 2009

Doar o zi obisnuita...

O zi de iarna, normala, dar totusi trista.. Zapada a acoperit totul ca o patura imaculata ce ascunde defectele pamantului. Totul parca este un tablou dintr-o poveste, trista .. Bradul de craciun este undeva uitat intr-un colt al casei, magia sarbatorilor nu mai exista, nici macar decoratiunile de craciun nu mai reusesc sa iti aduca un zambet.Mi-e dor de zilele in care eram copil si ma bucuram de fiecare fulg de nea pe care il vedeam, pierdeam ore in sir pe afara jucandu-ma in zapada.. Acum totul s-a schimbat, nimic nu mai e la fel. Cei 4 pereti ai camerei s-au transformat treptat intr-o inchisoare care se deschide cand vine timpul sa plec la scoala si se inchide cand ma intorc acasa.. Nimic nu mai are importanta pe care o avea in trecut.. Timpul trece greu..zilele par infinit de lungi .. mai ales atunci cand iti este dor de cineva, sau de ceva.. Dorul si frica nu sunt tocmai cei mai buni " prieteni ", nu conteaza cata incredere ai sau cat de mult iti este dor.. intotdeauna, frica, reuseste sa se strecoare usor printre gandurile tale.. Oricat ai incerca sa ascunzi asta nu reusesti, poate ca fata nu spune tot .. dar ochii nu mint niciodata daca stii cum sa descifrezi limbajul lor ascuns si necunoscut pentru multi.Ochii sunt "fereastra" sufletului, daca privesti atent prin ei poti vedea tristetea, bucuria, minciuna, adevarul, cuvintele nespuse... ei nu pot ascunde nimic... Nici macar atunci cand au plans dintr-un anumit motiv .. "Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii "