(Amintiri din anul I de facultate)
Imaginea construită în jurul studentului tip de la filosofie a luat
numeroase chipuri în decursul anilor, în pofida faptului că, esențial,
acesta nu a fost niciodată altceva sau altcineva, ci a rămas mereu
constant, fidel formației sale. În perioada interbelică cunoscătorii de
filosofie erau apreciați pentru erudiția, spiritul analitic, capacitatea
de a se adapta foarte ușor în aproape orice sferă profesională,
deschiderea către ideile noi, abilitatea de a combate prejudecățile.
Comunismul, cu toate că a recunoscut aceleași merite ale formației de
filosof, a întrevăzut în această putere spirituală o armă îndreptată
împotriva luptei de clasă. Din acest motiv, perioada comunistă poartă
vina de a fi arestat(vezi închisorile politice) gândirea filosofică și,
din păcate, gândirea în general. În acest fel, cultura și implicit
filosofia a ajuns să fie tratată cu indiferență de către oameni, aceștia
fiind profund ancorați în lumea viitorului imediat, a beneficiilor
imediate, dar mai ales în lumea exclusiv materială, privată de cultură.
Filosofia este înțeleasă astăzi drept, mai mult decât un studiu
oarecare, un studiu inutil, ineficient și deci indezirabil. Există o
serie de clișee atașate filosofiei atât ca disciplină, dar și ca o
potențială pregătire pentru un viitor om de carieră. În măsura în care
îmi este cu putință acest lucru, voi încerca să demonstrez de ce sunt
aceste clișee neîntemeiate și care este reala importanță a studierii
filosofiei în universități.
Filosofia este mai puțin importantă decât disciplinele cu profil real
Puțini oameni știu că atât filosofia cât și matematica își datorează
existența unuia și aceluiași gânditor antic, Thales din Milet.
Antichitatea, în genere, este presărată cu mari gânditori care
împărtășeau un interes simultan pentru domenii încă neconturate atunci,
dar care aveau să se constituie în ceea ce astăzi numim filosofie,
matematică, fizică, astronomie, biologie. Filosofia este știința sau
arta care se ocupă cu cercetarea cauzelor și principiilor a tot ceea ce
este/există. Nimic din ceea ce are ființă, fie materială, fie
spirituală, nu iese din aria de interes a contemplației filosofice, nici
corpusul de științe realiste și nici acela al științelor umaniste. Ca
dovadă a acestui fapt, filosofia științei întâlnește o perioadă de
expansiune în momentul de față. Fizica cuantică se bucură de o sporită
atenție din partea filosofilor actuali ai științei. Dealtfel, în ceea ce
privește relația dintre relativismul lui Einstein și mecanica cuantică,
s-a spus că viziunea unificatoare nu îi va aparține unui fizician, ci
unui filosof. În același timp, NASA oferă burse de cercetare celor
pasionați de filosofie. Deasemenea este de amintit faptul că marile
descoperiri din fizică și din matematică au fost posibile datorită unor
oameni care aveau deschideri foarte largi către filosofie, pentru că
însăși discuția despre principiile simplificatoare și în ultimă
instanță, prime ale unei științe, este una pur filosofică. Nu există o
ruptură între științele realiste și filosofie, ci, dimpotrivă, o
legătură foarte strânsă la nivelul abstract al cauzelor și principiilor
ultime sau prime.
Filosofia nu este o disciplină riguroasă
Aminteam anterior faptul că cercetarea cauzelor și principiilor prime
este acțiunea cu care se îndeletnicește filosofia. Constatarea aceasta
este succedată de aceea că domeniul cauzelor și principiilor prime este
unul prin excelență abstract. Prin urmare universul filosofiei este un
univers arid și în mod special acela dominat de filosofii moderni.
Tehnica de cercetare a filosofiei este una foarte riguroasă și înțesată
de logică. Dealtfel, pentru ca un filosof să se bucure de o reală
notorietate în domeniu, trebuie să întemeieze un sistem filosofic, cu
alte cuvinte să încerce a reda o imagine
generală şi
unitară
a lumii în totalitatea sa, respectiv a raportului omului cu lumea şi cu
sine însuşi, raport luat şi el în generalitatea lui maximă. Pentru o
mostră de ”știință riguroasă” deschideți oricare dintre cărțile lui
Aristotel, Hegel, Heiddeger, Kant. Textul în sine este mult mai grăitor
decât încercarea mea de a exemplifica acestă caracteristică.
Facultatea de Filosofie pregătește viitori filosofi, profesori de filosofie sau scriitori
Întrebarea adresată cel mai des studenților de la Filosofie(mult mai
des decât aceștia se obosesc să își amintească) este: ”Ce faci după ce
termini facultatea?”, iar răspunsul pe care fiecare persoană care pune
această întrebare, îl prefigurează, afișând o curiozitate retorică mai
degrabă, este, fie că vei ajunge să predai , fie că ”te faci” filosof,
fie scriitor și, într-adevăr, nu este exclus ca una dintre aceste
variante să se materializeze. Cu toate acestea, cei ce aleg drumul
filosofiei problematizează într-un mod diferit, iar întrebările care
stau la baza viitoarelor lor alegeri introduc premise diferite.
Studentul de la Filosofie nu face o analiza a pieței pentru a identifica
viitoare sau actuale ramuri cu deficit de angajați sau cu venituri
exorbitante, întrucât aceste coordonate sunt instabile. O soluție ce
asigură stabilitatea unei investiții pe termen lung într-o posibilă
viitoare profesie, constă în identificarea unor abilități pe care
persoana în cauză deja le are și căutarea unei facultăți care să îi
asigure dezvoltarea acestor competențe pentru a ajunge să fie puse cât
mai bine în slujba unor idealuri personale. În timp, calitatea își
descoperă valoarea, iar profitul apare ca o consecință benefică a
investiției în calitate. A gândi profitul ca un scop poate fi un mod
periculos de planificare a viitorului, chiar în coordonate financiare.
În acest sens trebuie analizate deschiderile pe care le oferă
facultățile de Filosofie. Dar care sunt, în final, aceste deschideri? Ei
bine, filosofia antrenează gândirea, este un exercițiu permanent de
disciplină a minții, de abstractizare, conceptualizare, iar forma de
diseminare a rezultatelor gândirii este, evident, dialogul sau scrisul.
Rezultatul acestui efort se concretizează în abilitatea de a fi foarte
analitic, de a genera idei clare și inovative, de a problematiza în așa
fel încât punctul de plecare în identificarea unor soluții să fie unul
mai avansat, discursivitate, abilități de oratorie și retorică etc.
Materiile studiate în cadrul facultăților de Filosofie sunt foarte
variate, iar printre acestea se înscriu: etică, estetică, metafizică,
logică,filosofia imaginarului, filosofia artei, istoria ideilor,
filosofie politică, filosofia culturii, filosofia minții, filosofia
limbajului, epistemologie, hermeneutică, fenomenologie, filosofia
religiilor, filosofia științei, filosofia dreptului, argumentare și
gândire critică etc.
Absolvenții de Filosofie nu au nici un viitor pentru că nu au
cum/ce să profeseze și pentru că sunt visători, rupți de realitate,
nicidecum indivizi capabili de a înregistra o oarecare eficiență în ceea
ce întreprind
În anul 2007 ziarul ”The Guardian” publica un articol intitulat
”Gândesc, deci câștig”, prin care se făcea public faptul că în Marea
Britanie, absolvenții de filosofie încep să fie la mare căutare,
afirmație susținută de o serie de specialiști în resurse umane din
regatul anterior amintit. Printre domeniile în care cei versați în
Platon și Kant sunt asimilați se numără: finanțe, bussiness,
sănătate(etica în medicină)etc. În același timp site-ul românesc
”Opțiuni Universitare” oferă alte câteva exemple de profesii pe care le
urmează, în general, absolvenții de filosofie: profesor, politician sau
consultant politic, jurnalist, analist, specialist în resurse umane,
publicitar. Deasemenea prof.univ. Mircea Dumitru este citat, în cadrul
aceluiași site, cu următoarea afirmație: „Mulți dintre tinerii care au
studiat la noi lucrează în presă, în firme de publicitate și au salarii
fabuloase. În Vest, absolvenții de filosofie sunt foarte căutati de
diverse companii, pentru că ei sunt învățați să judece, pe texte
abstracte, situații foarte complicate și să le găsească soluția”.
“Filosofia nu înseamnă o stare neîntreruptă de reverie, ci se
construiește în principal pe coordonatele capacității de dialog,
comunicare și argumentare. Înseamnă inventivitate, spontaneitate și o
gândire veșnic vie. Toate acestea sunt reale atuuri în termenii
cerințelor pe piața muncii din zilele noastre.”, arată absolventul de
Filosofie Adrian Tătăran.
Ce înseamnă, deci, să fii student la Filosofie?
Studierea filosofiei în universitățile din România, dar cu precădere
în Universitatea București, pentru că despre aceasta îmi este permis să
vorbesc, înseamnă un timp petrecut alături de oameni de o anumită
calitate intelectuală(atât profesori, cât și studenți), un timp dedicat
investiției pe termen lung în cultură, dar și într-o carieră viitoare. A
fi student la Filosofie(în București) înseamnă a citi foarte mult, a-ți
antrena gândirea în discuții interesante de seminar, a dobândi un fin
simț al umorului (vezi o colecție de glume filosofice
http://members.aol.com/lshauser/phlcomix.html),
a fi îndrumat de profesori renumiți, dar și a filosofa în fața unei
sticle de bere, alături de profesorii mai tineri, a fi prieten cu
artiștii, dar a fi mai cerebrali decât ei, a analiza filme și colecții
de artă la seminar, a face din propria viață o operă de artă(după
modelul lui Noica) etc.
Anul I – Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti
© >Opinii mici, articulate